Revelatie

         Mă iau de mână şi ne învârtim împreună chicotind, Eu sunt Ea, Ea este Eu. E ca o picătură de eternitate, ca un geamăt al neantului. Totul e curgere. Şi scurgere. Degetele îmi devin lichide, eu însămi devin lichidă şi mă amestec în sângele lui, ca mirul din ochii unei icoane. Eu sunt plămânul prin care respiră arterele  lui “a fi”, “a exista”. Mă crucific pe toate cele patru laturi ale unui crucifix, Ea e potirul din care bea sărmanul meu copil interior. Steaua care îmi străpunge trupul  şi vrea să zburde, e Galateea mea. Nu moare, devine zâmbet topit în zgomotul de paşi ai anilor –lumină. Sunt iertare, lumină, vindecare, răsuflare.